Viața în Ankara, Turcia

Ankara este capitala Turciei și, după Istanbul, al doilea cel mai mare oraș al țării - casa a câteva milioane de locuitori, răspândiți pe un platou înalt și uscat din centrul Anatoliei. Spre deosebire de Istanbul, este un oraș planificat: a fost ales capitală în 1923 și dezvoltat cu intenție în jurul vechii cetăți și al bulevardelor largi ale noilor cartiere administrative. Aici se află guvernul, ambasadele și ministerele, dar este și unul dintre cele mai mari orașe studențești din țară, cu universități importante la sud și la vest. Acest ghid adună ce trebuie să știi înainte de a semna un kira sözleşmesi (contract de închiriere), de la permisul de ședere ikamet până la Başkentkart, precum și diferențele dintre cele paisprezece cartiere pe care le iau cel mai des în considerare cei noi care caută o cameră.

Orașul în câteva fraze

Ankara se află la aproximativ 850-950 de metri altitudine, pe stepa din centrul Anatoliei, ceea ce îi dă un climat continental, foarte diferit de cel din zonele de coastă ale Turciei. Nucleul istoric urcă spre Ankara Kalesi (cetatea), deasupra vechiului oraș Ulus; centrul modern este Kızılay, inima comercială și guvernamentală, iar Çankaya se ridică la sud ca zonă înaltă, rezidențială și a ambasadelor, în timp ce mausoleul lui Atatürk, Anıtkabir, se află pe dealul din vest. De aici orașul se întinde spre vest, de-a lungul metroului, până la Batıkent și Sincan, și spre sud-vest, către suburbiile moderne Çayyolu și Ümitköy.

Climatul este lucrul pe care cei noi îl subestimează. Verile sunt fierbinți și foarte uscate - maximele zilnice ajung în jur de 30 °C, cu umiditate scăzută și seri răcoroase datorită altitudinii. Iernile sunt cu adevărat reci: temperaturile coboară adesea sub zero din decembrie până în februarie, iar zăpada cade de mai multe ori pe iarnă. Primăvara și toamna sunt scurte, plăcute și cele mai bune perioade ale anului. Aerul continental uscat înseamnă diferențe mari între temperatura zilei și cea din timpul nopții, în fiecare anotimp.

Limba

Turca este limba oficială, scrisă cu alfabetul latin, ceea ce face indicatoarele și anunțurile mai ușor de descifrat decât este limba vorbită. Turca din Ankara este considerată apropiată de accentul „standard” al emisiunilor, fără o colorare regională puternică. Câteva cuvinte pe care le vei întâlni mereu la închiriere: kira (chirie), depozito (garanție), kira sözleşmesi (contract de închiriere), daire (apartament), oda (cameră), eşyalı (mobilat) și aidat (taxa lunară de întreținere a clădirii).

Engleza este mai puțin vorbită decât în capitalele din Europa de Vest, dar, având în vedere dimensiunea sa ca oraș universitar și diplomatic, în Ankara vei găsi engleză în lumea academică, în organizațiile internaționale și printre tinerii din centrul orașului. Treburile de zi cu zi - piețele, biroul muhtar-ului (primarul de cartier), proprietarii mai în vârstă - se desfășoară de obicei în turcă, iar o aplicație de traducere sau un prieten care vorbește turcă te ajută mult. Învățarea unei limbi turce de bază ajută enorm la citirea anunțurilor, la negocierea cu proprietarii și la felul călduros în care ești primit; ospitalitatea turcească față de cei care încearcă să vorbească câteva cuvinte este reală.

Închirierea unei camere: cum funcționează

Piața de închirieri din Ankara funcționează pe baza kira sözleşmesi, un contract scris între proprietar (ev sahibi) și chiriaș (kiracı), de obicei pe un an, cu posibilitate de reînnoire. Majoritatea anunțurilor sunt pentru spații nemobilate (eşyasız); apartamentele și camerele mobilate (eşyalı) costă mai mult și sunt frecvente în apropierea universităților. Camerele din apartamentele împărțite sunt cel mai adesea subînchiriate de la un chiriaș principal sau închiriate direct de la proprietarul unui apartament împărțit între colegi de casă.

Depozito (garanția) este de obicei una până la două chirii și este reținută pentru eventualele daune sau facturi neachitate, iar la sfârșitul contractului se returnează. Chiria se plătește de obicei lunar, în numerar sau - din ce în ce mai frecvent - prin transfer bancar, ceea ce lasă și o urmă scrisă utilă. Pe lângă chirie, majoritatea clădirilor cu apartamente percep aidat, o taxă lunară de întreținere care acoperă costuri comune precum kapıcı-ul (portarul), curățenia, liftul și uneori încălzirea; întreabă mereu ce include aidat-ul înainte de a semna.

Două realități financiare de luat în calcul. În primul rând, creșterile de chirie la reînnoirea contractului sunt limitate prin lege la indicele oficial al prețurilor de consum (TÜFE) - o protecție pe care merită să o cunoști, deoarece unii proprietari încearcă să ceară mai mult. În al doilea rând, într-un mediu cu inflație ridicată, durata contractului și momentul creșterii anuale contează; citește cu atenție contractul și păstrează dovada fiecărei plăți. Dacă ai nevoie de contract pentru permisul de ședere, cere proprietarului să îl notarizeze (noter) - multe cereri de permis de ședere cer o copie notarizată ca dovadă a adresei.

Ikamet: permisul de ședere care stă la baza tuturor

Străinii care rămân mai mult decât perioada fără viză sau cu viză (în general peste 90 de zile) au nevoie de ikamet izni (permis de ședere). Majoritatea celor noi solicită un permis pe termen scurt (studenții solicită permis de student) la Direcția Generală pentru Gestionarea Migrației (Göç İdaresi / DGMM), prin portalul online e-ikamet.goc.gov.tr. Completezi formularul online, programezi o întâlnire și te prezinți personal la oficiul provincial de migrație cu documentele și datele biometrice.

Pentru cerere vei avea nevoie, de regulă, de un pașaport valid, fotografii biometrice, dovada unor mijloace financiare suficiente, asigurare de sănătate valabilă și dovada adresei - aici intră în joc contractul de închiriere, adesea sub formă notarizată. După înregistrare, primești un kimlik numarası (număr de identificare pentru străini, care începe cu 99), care funcționează aproape ca un cod numeric personal și este necesar pentru deschiderea unui cont bancar, semnarea contractelor și accesarea majorității serviciilor. Ține cont că, în unele cartiere cu cerere mare din orașele mari, înregistrarea rezidenței noi poate fi restricționată odată ce ponderea rezidenților străini atinge un plafon legal; verificarea situației unui anumit cartier înainte de a semna un contract lung este o precauție înțeleleaptă.

Sănătate: SGK și asigurări private

Turcia are un sistem public de sănătate administrat prin SGK (Sosyal Güvenlik Kurumu), instituția de asigurări sociale, care finanțează îngrijirea în spitalele de stat și în unitățile contractate. Angajații sunt înscriși la SGK prin intermediul job-ului, ceea ce le oferă acces la sănătatea publică. Înscrierea voluntară la SGK ca rezident străin presupune, în general, să fi trăit legal în Turcia o perioadă înainte, așa că mulți dintre cei noi se bazează în primul an pe o asigurare privată de sănătate - care este, oricum, documentul de obicei acceptat pentru a îndeplini cerința de asigurare la permisul de ședere.

Există o excepție importantă pentru studenți: studenții internaționali pot cere să intre în asigurarea publică de sănătate (GSS) în primele trei luni de la înregistrarea la universitate, fără perioada obișnuită de așteptare a rezidenței, la o taxă redusă pentru studenți. Oricare ar fi calea care te privește, obține o asigurare de sănătate valabilă înainte de programarea pentru permisul de ședere, deoarece dovada acoperirii este verificată la depunere și la reînnoire. Spitalele de stat și un sector privat amplu de spitale funcționează în tot orașul, iar marile spitale universitare sunt asociate universităților.

Transport: autobuzele EGO, Ankaray, metroul și Başkentkart

Transportul public din Ankara este gestionat în principal de EGO, autoritatea de transport a municipalității metropolitane, care operează autobuzele urbane și sistemele de cale ferată. Rețeaua feroviară are trei componente. Metroul are patru linii: M1 (Kızılay-Batıkent), M2 (Kızılay-Çayyolu, care deservește suburbiile din sud-vest), M3 (Batıkent-Sincan/Törekent, spre vest) și M4 (Kızılay-Keçiören, spre nord). Ankaray este o linie de metrou ușor separată, est-vest, între AŞTİ (terminalul de autobuze interurbane) și Dikimevi, care trece prin Kızılay, unde se leagă de metrou. Başkentray este o linie de tren suburban care traversează orașul. Pe lângă cale ferată, autobuzele EGO, autobuzele private și microbuzele partajate dolmuş acoperă restul.

Aproape tot plătești cu Başkentkart, cardul de transport fără contact valabil în metrou, pe Ankaray, în autobuzele EGO, tramvaie și pe telecabina. Îl cumperi și îl încarci de la aparatele și chioșcurile din jurul stațiilor și validezi la urcare. Un singur card cu reduceri la transfer este cea mai simplă variantă pentru cei noi; cardurile pentru studenți, cu tarife reduse, sunt disponibile pentru studenții înscriși. Kızılay este nodul natural de schimb unde se întâlnesc liniile M1, M2, M4 și Ankaray, ceea ce face o cameră aproape de o stație de metrou foarte valoroasă, având în vedere cât de întins este orașul.

O observație practică: Ankara este mare și deluroasă, traficul pe arterele principale este intens în orele de vârf, iar rețeaua de cale ferată - deși bună - nu ajunge în fiecare colț. Locuitul la distanță de mers pe jos de o stație de metrou sau Ankaray, ori pe un coridor bun de autobuz, face o diferență reală în viața de zi cu zi. Bicicleta este mult mai puțin răspândită decât în orașele europene plate, în parte din cauza reliefului și a iernilor.

Muncă și studii

Ca Ankara capitală, economia orașului se învârte în jurul guvernului, al ministerelor, al ambasadelor și al organizațiilor internaționale, la care se adaugă un sector important de apărare, tehnologie și cercetare, plus universitățile în sine. Multe roluri profesionale presupun limba turcă; organizațiile internaționale, ambasadele, ONG-urile și părți din lumea tehnologiei și a academiei funcționează parțial în engleză.

Pentru învățământul superior, Ankara este unul dintre marile orașe universitare ale Turciei, iar campusurile modelează harta închirierilor. Universitatea Tehnică din Orientul Mijlociu (METU / ODTÜ) se află pe un campus vast, împădurit, în sud-vestul Çankayei, lângă Bahçelievler și lacul Eymir, și este una dintre cele mai importante universități de cercetare din țară, predând în mare parte în engleză. Universitatea Bilkent, prima universitate privată nonprofit din Turcia, are campusul la aproximativ 12 km vest de centru, dând numele districtului din jur. Universitatea Hacettepe are un campus central în vechiul oraș, în zona Sıhhiye (medicină și științe ale sănătății), și un campus mare, verde, la Beytepe, la sudul orașului. Universitatea din Ankara, prima universitate fondată în țară, se întinde pe mai multe campusuri, inclusiv Cebeci (științe politice, drept, comunicare, aproape de o stație de metrou), Tandoğan (științe, inginerie, rectoratul) și Sıhhiye (medicină). Universitatea Gazi adaugă un alt campus mare, lângă Bahçelievler și Maltepe. Împreună, acestea aduc zeci de mii de studenți în oraș, iar cererea de camere crește brusc în fiecare septembrie.

Viața de zi cu zi

Ritmul zilnic din Ankara este cel al unei capitale active. Birourile și ministerele respectă programul standard de luni până vineri, aproximativ între 9 și 17 sau 18, iar pauza de prânz este luată în serios. Magazinele rămân deschise până seara, iar mall-urile mari - Ankara are multe - funcționează târziu și servesc drept centre sociale în lungile ierni reci. Mesele sunt centrale în viața socială: un kahvaltı (mic dejun) lung în weekend, çay (ceai) în orice ocazie și cină care poate continua târziu.

Inima socială a tinerilor este zona din jurul Kızılay și Tunalı Hilmi - o avenue lungă de cafenele, librării și baruri, care coboară spre lebedele din parcul Kuğulu din Kavaklıdere. Străzile studențești din apropierea campusurilor au propria lor cultură a cafenelelor și a mâncării ieftine; viața de noapte din Ankara este mai discretă și mai orientată spre cafenele decât cea din Istanbul, dar animată pe străzile centrale. Escapadele verzi includ parcurile de sub Atakule, lacul Eymir de lângă METU și terenurile Anıtkabir. Și sinceritatea asupra părților mai grele: iernile sunt cu adevărat reci, orașul este construit în jurul mașinilor și al bulevardelor lungi, astfel că distanțele par mari; aerul poate fi slab în perioadele reci și fără vânt din timpul iernii; iar aglomerația studenților din septembrie strânge piața camerelor exact când sosesc majoritatea celor noi. Totuși, Ankara este și mai liniștită, se simte mai sigură, este mai verde în zonele centrale și vizibil mai ieftină decât Istanbul - un compromis pe care mulți locuitori ajung să îl prețuiască.

Cartierele

Cele paisprezece profiluri de mai jos acoperă cartierele în care cei noi care caută o cameră ajung cel mai des - cu accent pe centura universitară, străzile rezidențiale centrale și suburbiile bine conectate, mai degrabă decât pe orașele-satelit de navetiști. Centrul studențesc din oraș este Kızılay, iar Çankaya se ridică la sud ca district rezidențial central și al ambasadelor, în timp ce Kavaklıdere găzduiește străzile pietonale ale cafenelelor din jurul Tunalı Hilmi. Bahçelievler este cartierul studențesc clasic de lângă METU și Gazi, iar Emek se află chiar alături, în timp ce Cebeci și Tandoğan se află pe campusurile Universității din Ankara, de-a lungul metroului. Aşağı Ayrancı oferă un colț rezidențial central, mai liniștit, iar Gaziosmanpaşa (GOP) unul de standard ridicat, aproape de ambasade. Spre vest, către campusuri, se întind turnurile moderne din Çukurambar și suburbiile familiale Çayyolu și Ümitköy, cu Beytepe chiar lângă campusurile Hacettepe și Bilkent, iar Maltepe încheie lista centrală, lângă Anıttepe și Tandoğan.

Fiecare ghid care urmează acoperă cine locuiește acolo, cum arată zilele și serile, cum se leagă transportul și când zona ar putea să nu fie cea mai bună alegere pentru tine.