Viața în Strasbourg, Franța

Strasbourg nu înseamnă doar catedrala, winstub-urile și târgul de Crăciun. Pentru oamenii care se mută efectiv aici, este un oraș de frontieră franco-germană, unde dosarele de închiriere sunt exigente, unde prefectura durează luni până eliberează permisele deședere pentru cetățenii non-UE și unde cartierul ales modelează complet viața de zi cu zi - fie că este vorba de Petite France, cu casele sale cu grinzi din lemn, de Krutenau, plin de studenți, de Robertsau, verde, în drum spre Parlamentul European, sau de Hautepierre, construit după război. Acest ghid adună ce ar trebui să știi înainte de a semna un bail, de la caution până la abonamentul CTS pentru tramvai, precum și caracterul fiecărui cartier.

Orașul în câteva fraze

Strasbourg este capitala regiunii Grand Est și prefectura departamentului Bas-Rhin, cu aproximativ 290.000 de locuitori în limitele municipiului și circa 500.000 în Eurométropole (autoritatea metropolitană mai largă, formată din 33 de comune franceze; legătura transfrontalieră cu orașul german Kehl este gestionată de Eurodistrictul Strasbourg-Ortenau, separat). Orașul se află pe râul Ill, un afluent al Rinului, iar frontiera cu Germania trece de-a lungul Rinului, la o scurtă plimbare cu tramvaiul spre est - Kehl, orașul german de vizavi, este legat de Strasbourg din 2017 prin extinderea tramvaiului D și funcționează practic ca o zonă urbană continuă.

Orașul este sediul Parlamentului European (care se întrunește aici o săptămână pe lună, alături de birourile sale principale din Bruxelles), al Consiliului Europei, al Curții Europene a Drepturilor Omului și al mai multor alte organisme ale Consiliului. Împreună, acestea dau Strasbourgului o populație permanentă de funcționari europeni, eurodeputați, avocați, jurnaliști și traducători. Centrul istoric - Grande Île, insula înconjurată de râu, care adăpostește catedrala, Petite France și Palatul Rohan - este sit al Patrimoniului Mondial UNESCO din 1988, iar extinderea la Neustadt (cartierul din epoca imperială germană) a fost adăugată în 2017.

Clima este semicontinentală, cu ierni reci, veri calde și umede și o primăvară celebru imprevizibilă. Ninge în decembrie și ianuarie; ceața (brouillard) de-a lungul Ill-ului este constantă toamna. Turla catedralei, înaltă de 142 de metri, a fost cea mai înaltă clădire din lume până în 1874 și rămâne punctul de reper al orașului, vizibil din toată câmpia.

Limba

Franceza este limba oficială și domină viața de zi cu zi. Alsaciana - dialectul germanic local, strâns înrudit cu germana elvețiană și cu dialectele din Baden - supraviețuiește mai ales la vorbitorii în vârstă și în festivalurile culturale, mai puțin pe străzile din centrul Strasbourgului. Germana este bine înțeleasă și apare frecvent pe indicatoare, dată fiind circulația transfrontalieră cu Kehl și Ortenau, iar mulți strasbourgeois lucrează sau fac cumpărături în Germania în mod regulat. Engleza standard este tot mai acceptată în restaurantele din centru, muzee, birourile din cartierul european și universități, dar administrația - prefectura, CAF, CPAM, EDF, viitorul tău proprietar - funcționează în franceză și se așteaptă la franceză.

Franceza este mai greu de învățat la început decât spaniola sau italiana pentru vorbitorii de engleză, dar Strasbourgul are mai multe școli de limbi, Alliance Française și programe asociate universității la Université de Strasbourg. Chiar și o franceză șchioapă îți transformă interacțiunile zilnice - cu portarul clădirii tale, la boulangerie, la bar tabac. Pentru o notă locală, o expresie în alsaciană - salü bisàmme (salut tuturor) - câștigă imediat simpatia.

Închirierea unei camere: cum funcționează

Piața închirierilor din Strasbourg s-a strâns în ultimul deceniu, pe măsură ce orașul a crescut și pe măsură ce lucrătorii transfrontalieri din Kehl împing o parte din cerere spre oraș. Grande Île și cartierele imediat învecinate (Krutenau, Esplanade, Neustadt, Petite France) sunt strânse, camerele din apartamentele împărțite - colocations - dispar în câteva zile. Periferiile (Hautepierre, Cronenbourg, Neuhof) și cartierele din sud (Meinau, Stockfeld) au mai multe disponibilități.

Contractul rezidențial standard este bail d'habitation, reglementat de Legea din 6 iulie 1989. Durata minimă este de trei ani dacă proprietarul este o persoană fizică, șase dacă este o société civile immobilière (SCI), dar chiriașul poate pleca oricând cu un preaviz de o lună într-o zonă desemnată drept zone tendue - Strasbourg se califică. Camerele din colocations pot folosi fie un singur bail solidaire, comun între colegii de apartament, fie bail-uri individuale - ultimele sunt de obicei preferabile pentru șederi de scurtă și medie durată și pentru studenții internaționali care trec prin oraș.

Caution-ul (garanția de depozit) este reglementat: o lună de chirie netă, fără utilități, pentru locuințele nemobilate, două luni pentru cele mobilate. Este păstrat de proprietar și restituit în una până la două luni la sfârșitul contractului, dacă nu există daune. În afară de caution, proprietarii cer de obicei un garant - un garant, de regulă un părinte sau un rudă apropiată - cu acte de venit și declarații fiscale franceze. Pentru studenții și tinerii lucrători fără garant francez, schema de stat Visale funcționează ca garant gratuit și este acceptată pe scară largă de proprietarii din Strasbourg, inclusiv de operatorul de cămine studențești CROUS.

Majoritatea anunțurilor cer un dosar complet, cu fluturași de salariu care acoperă de trei ori chiria, extrasele bancare din ultimele trei luni, contractul de muncă, referința de la chiria anterioară și, pe lângă acestea, dosarul complet al garantului. Vino pregătit. Camerele CROUS din căminele studențești (résidences universitaires) sunt cea mai ieftină variantă pentru studenții înscriși; cererile se deschid în primăvară, prin Dossier social étudiant.

Documente: numéro fiscal, attestation de résidence

Două documente contează de la început. Primul este numéro fiscal - codul fiscal de treisprezece cifre, emis automat după prima declarație de impozit pe venit din Franța (depusă în fiecare mai pentru anul calendaristic precedent). Este necesar pentru aproape orice procedură oficială: contul ameli pentru asistență medicală, CAF (ajutorul pentru locuință), verificarea taxei de locuință (taxe d'habitation), deschiderea unor conturi bancare. Prima declarație se face online, pe impots.gouv.fr, odată ce ai o adresă și un numéro de Sécurité Sociale INSEE provizoriu sau permanent.

Al doilea este attestation de domicile - dovada domiciliului. Nu există un echivalent al Anmeldung-ului german sau al empadronamiento-ului spaniol: îți construiești dovada din facturi (EDF, internet) și din contractul de închiriere. Multe proceduri administrative cer o attestation d'hébergement semnată de hébergeur (persoana care te găzduiește), cu o copie a actului său de identitate și dovada adresei sale.

Franța: ce se schimbă dacă ești din UE sau nu

Cetățenii UE, SEE și elvețieni se pot muta în Franța fără viză. Nu există o înregistrare obligatorie la prefectură - cartea de identitate sau pașaportul este suficient pentru a locui, a lucra și a închiria. Va trebui însă să te înregistrezi la Sécurité Sociale și, dacă vrei să conduci pe termen lung, în final vei schimba sau vei da examenul pentru permisul de conducere francez. Lucrătorii transfrontalieri care fac naveta zilnic în Germania (o parte mare a forței de muncă din Strasbourg) au un statut aparte, travailleur frontalier, cu propriile reguli fiscale și de securitate socială, în baza cadrului bilateral franco-german.

Cetățenii non-UE au nevoie de o viză solicitată la consulatul francez din țara de origine. Cele mai frecvente căi sunt visa de long séjour valant titre de séjour (VLS-TS) pentru studenți și salariați, passeport talent pentru lucrătorii calificați și carte de séjour pluriannuelle. Odată ajuns în Franța, ai trei luni pentru a valida VLS-TS online, pe portalul Oficiului Francez pentru Imigrație și Integrare (OFII). Reînnoirile ulterioare se fac la Préfecture du Bas-Rhin, în centrul Strasbourgului, care - ca majoritatea prefecturilor franceze - funcționează lent și cere programări făcute cu săptămâni în avans.

Birocrația este precisă, dar lentă. Adu originalele, fotocopii și, idealmente, traduceri autorizate (traductions assermentées) pentru orice certificate de stare civilă non-franceze.

Asistența medicală: CPAM și carte vitale

Franța are asistență medicală publică universală prin Sécurité Sociale, administrată în fiecare departament de Caisse Primaire d'Assurance Maladie (CPAM). În Strasbourg, instituția competentă este CPAM du Bas-Rhin. Acoperirea este cuprinzătoare: medic de familie, specialiști, spital, urgențe, medicamente (cu rambursări variabile pe categorie), maternitate, sănătate mintală.

Înregistrarea durează săptămâni până la luni. Soliciți un numéro de Sécurité Sociale INSEE trimițând un formular, actul de identitate, certificatul de naștere (cu traducere autorizată, dacă e străin) și contractul de muncă sau dovada statutului de student. Odată înregistrat, primești o carte vitale - un card verde cu fotografie, prezentat la fiecare interacțiune medicală și folosit pentru decontarea electronică.

Majoritatea rezidenților se abonează și la o mutuelle - o asigurare complementară privată care acoperă ce nu acoperă Sécurité Sociale (de obicei 20-40% din costul consultațiilor și al medicamentelor, plus o mare parte din optică și stomatologie). Mulți angajatori oferă o mutuelle collective ca beneficiu; instituțiile UE au propria schemă pentru angajați.

Pentru studenții din UE, EHIC-ul țării de cetățenie acoperă majoritatea cazurilor în primele luni, dar înscrierea pe termen lung în sistemul francez este de obicei recomandată.

Transportul: CTS, tramvaiul, autobuzul

Transportul public din Strasbourg este administrat de CTS (Compagnie des Transports Strasbourgeois) și este construit în jurul uneia dintre cele mai extinse rețele de tramvai din Franța. Există șase linii, notate cu A, B, C, D, E și F, plus o rețea densă de autobuze care alimentează stațiile de tramvai. Tramvaiul este coloana vertebrală a fiecărui drum la serviciu.

Tramvaiul A pleacă din Illkirch-Graffenstaden, în sud, traversează Grande Île până la Homme de Fer și ajunge apoi la Parc des Sports, la marginea de vest a Hautepierre - linia de bază care leagă centrul de cartierele de vest. Tramvaiul D merge spre est, prin cartierul european și peste Rin, până la Kehl Rathaus, în Germania - singurul tramvai urban din Franța care traversează o frontieră internațională. B face o buclă prin cartierele din nord și est, prin Wacken, iar C pleacă de la gară, trece prin Esplanade și zona universitară și coboară până la Neuhof. E leagă Robertsau și instituțiile UE din nord de Esplanade, Étoile și Illkirch din sud; mai recenta F merge spre vest, până la Koenigshoffen.

Abonamentul lunar CTS costă în jur de 55 € la tariful adult integral, cu reduceri substanțiale pentru cei sub 26 de ani, studenți și gospodăriile cu venituri mici. Stația Homme de Fer din Grande Île este nodul central, unde se întâlnesc majoritatea liniilor. Autobuzele acoperă golurile către cartierele periferice și către comunele mai mici din Eurométropole. Velhop este serviciul local de biciclete cu stații fixe, iar Strasbourgul a investit masiv în piste pentru biciclete protejate - în mod constant, orașul se clasează printre cele mai bune orașe pentru ciclism din Franța. Conflictele dintre tramvai și biciclete la intersecțiile aglomerate (în special la Homme de Fer) sunt o frecare reală și constantă.

Aeroportul Strasbourg-Entzheim se ajunge în aproximativ 8 minute cu un tren navetă de la Gare Centrale. Gara Centrale este ea însăși o mare stație TGV, cu servicii directe spre Paris (1h46), Lyon, Marsilia, Frankfurt și Stuttgart.

Muncă și studii

Economia Strasbourgului se sprijină pe trei piloni principali: instituțiile europene (Parlamentul, Consiliul Europei, Curtea pentru Drepturile Omului, plus personalul diplomatic și de lobby asociat); serviciile transfrontaliere și industria legate de porturile de pe Rin și de angajatorii germani de peste râu; și un cluster de cercetare și biotehnologie în creștere, în jurul Universității din Strasbourg. Printre principalii angajatori se numără Lilly France, fabrica de bere Kronenbourg, aflată în proprietatea Carlsberg (a cărei fabrică principală este în orașul apropiat Obernai), industria tipografică din jurul Schiltigheim-ului și mai multe companii farmaceutice și de dispozitive medicale.

Université de Strasbourg este una dintre cele mai mari universități din Franța, cu aproximativ 55.000 de studenți, repartizați între Campus Central, în Esplanade, și Campus Illkirch, în sud. Este neobișnuit de internațională, cu populații studențești puternice din Germania, Elveția și Europa de Est. École Nationale d'Administration (reorganizată acum ca Institut national du service public / INSP) are și ea sediul aici și a format generații de înalți funcționari publici francezi. Mai multe grandes écoles - Sciences Po Strasbourg, EM Strasbourg Business School, INSA Strasbourg, ENGEES - completează peisajul învățământului superior. Taxele pentru studenții din UE sunt de aproximativ 175 € pe an la licență și 250 € la master; studenții non-UE plătesc aproximativ 2.770 € (licență) sau 3.770 € (master) de la reforma din 2019.

Viața de zi cu zi: programe și ritmuri

Strasbourgul are un ritm puțin mai relaxat decât Parisul, dar mai strâns decât sudul Franței. Prânzul este principala masă socială a zilei, luată între 12 și 14 - multe afaceri mici, primăriile mai mici, oficiile poștale și prefectura închid la prânz. Cina începe în jurul orei 19, mai devreme decât la Lyon sau la Marsilia, parțial din cauza atracției culturale germane de peste râu. Winstub-urile - echivalentul local al bouchon-ului, tavernele alsaciene tradiționale - servesc choucroute garnie (varză acră cu cârnați și carne de porc), baeckeoffe (tocană de carne și legume gătită încet), tarte flambée (o plăcintă subțire, asemănătoare pizzei, cu smântână, ceapă și slănină) și kougelhopf, prăjitura asemănătoare brioșei, care este produsul de patiserie regional.

Duminica, cumpărăturile sunt liniștite - majoritatea supermarketurilor închid la ora 13, iar magazinele mai mici sunt închise toată ziua, cu excepția boulangerie-urilor și a câtorva zone turistice din centru. Piețele alimentare de duminică - Marché de Neudorf sâmbăta dimineața, Marché de la Place du Marché aux Poissons miercuri și sâmbătă - ancorează ritmul weekendului. Restaurantele și muzeele rămân deschise, iar cheiurile de pe râu și parcul Orangerie se umplu de plimbăreți.

Marché de Noël - târgul de Crăciun al Strasbourgului - este unul dintre cele mai vechi și mai mari din Europa și funcționează de la sfârșitul lui noiembrie până în ajunul Crăciunului. Transformă centrul orașului: piața catedralei, Place Broglie, Place Kléber și străzile dintre ele se umplu de cabane, vin fiert (vin chaud), bredele (mici biscuiți de Crăciun) și o mare mulțime de turiști. Pentru localnici, târgul este iubit și detestat în aceeași măsură - perturbă viața de zi cu zi pe tot parcursul lui decembrie, dar este și festivalul definitoriu al orașului. Alte sărbători publice se grupează în mai (1, 8), iulie (14), august (15), noiembrie (1, 11) și în jurul Crăciunului; Alsacia și Moselle sărbătoresc, în plus, Vinerea Mare și 26 decembrie, ca sărbători regionale suplimentare.

Cartierele

Strasbourgul este împărțit administrativ în cincisprezece cartiere, cu caractere foarte diferite. Diferențele sunt semnificative: Grande Île (nucleul istoric, cu catedrala și Petite France) este dens și plin de turiști; Krutenau și Esplanade, în sud-est, sunt cartiere studențești și academice, pline de clădiri universitare și de mâncare ieftină; Neudorf este un vast cartier rezidențial și comercial, la sud de canalul Rin-Marna; Robertsau este verde, plin de ambasade și se află în drum spre instituțiile UE; Wacken este chiar cartierul european, dominat de Parlamentul European și de Palatul Drepturilor Omului; periferiile (Hautepierre, Cronenbourg, Neuhof) sunt amestecate, muncitorești, cu concentrări importante de locuințe sociale; iar cartierele din sud (Meinau, Stockfeld) sunt zone rezidențiale mai liniștite.

Ghidurile de cartier de mai jos acoperă sudul muncitoresc, la Meinau, inima studențească din Krutenau, zona campusului universitar din Esplanade, cartierul rezidențial Neudorf, de peste canal, burghezul Quartier des XV, modestul Musau, verdele Montagne-Verte de la marginea de vest, cartierul instituțiilor europene Wacken, Koenigshoffen, cu rădăcini romane, industrialul Cronenbourg, contestatele blocuri din Neuhof, inima turistică, plină de case cu grinzi din lemn, La Petite France, modernul Poteries, planificatul Hautepierre din anii 1960 și Cité de l'Ill, de pe malul râului.