Viața în Torino, Italia

Torino nu înseamnă doar Mole Antonelliana și fabricile Fiat. Pentru cei care chiar se mută aici, este un oraș cu identități suprapuse - capitala regală a Casei de Savoia, capitala industrială a Italiei din secolul XX și, astăzi, un oraș nordic ciudat, interesant, pe jumătate reînnoit, care se reconstruiește în jurul universităților, al culturii gastronomice și al unui ecosistem de startup-uri crescut în clădirile industriale abandonate. Grila centrului istoric, porticurile lungi, Alpii care închid orizontul vestic, aperitivo-ul inventat în cafenelele acestui oraș - Torino este mai sobru și mai disciplinat decât omologii săi din sud, lucru care îi surprinde pe nou-veniții din Roma sau Napoli. Acest ghid adună ceea ce vei dori să știi înainte de a semna un contratto di locazione, de la codice fiscale până la abonamentul GTT și personalitatea quartierelor centrale.

Orașul în câteva propoziții

Torino este capitala regiunii Piemonte și al patrulea oraș ca mărime din Italia, cu aproximativ 870.000 de locuitori în limitele municipale și circa 1,7 milioane în aria urbană extinsă. Se află în valea superioară a Po-ului, la poalele Alpilor occidentali - masivul Monviso și grupul Gran Paradiso închid orizontul vestic, iar în diminețile senine de iarnă munții par la o călătorie cu tramvaiul distanță. Râul Po curge de la nord la sud pe marginea estică a orașului, separând grila urbană densă de dealurile (la collina) de pe malul estic, care urcă spre Superga și bazilica Savoiei, ce domină silueta orașului.

Orașul a fost capitala Ducatului de Savoia din 1563, apoi a Regatului Sardiniei și, pentru scurt timp, a noului Regat al Italiei, între 1861 și 1865. Această istorie este scrisă în planul urban: străzile lungi cu arcade (portici - Torino are circa 18 km de portici, unul dintre cele mai extinse sisteme de arcade din Europa și cel mai lung traseu continuu acoperit), grila strict trasată sub regii succesivi ai Savoiei, palatele baroce din piazza Castello și piazza San Carlo, reședințele regale din jurul zonei metropolitane (Stupinigi, Venaria Reale, Moncalieri - toate incluse în patrimoniul UNESCO). De la sfârșitul secolului al XIX-lea, Torino a devenit capitala industrială a Italiei: FIAT a fost fondată aici în 1899 și a modelat orașul un secol întreg, uzinele Lingotto și gigantul Mirafiori angajând zeci de mii de muncitori și atrăgând o imensă migrație internă din sudul Italiei. Tranziția post-industrială a fost inegală - Jocurile Olimpice de iarnă din 2006 au accelerat reutilizarea clădirilor industriale (Lingotto este astăzi un centru de conferințe, un mall și un campus universitar), dar unele zone din periferie poartă încă urmele închiderii fabricilor.

Clima este continentală, cu o notă mediteraneană. Ierni friguroase, cu ceață și temperaturi adesea în jurul zero grade și nori joși persistenți (nebbia), veri fierbinți și umede, cu temperaturi peste 30 °C în iulie și august, și primăveri și toamne scurte, dar strălucitoare. Ninge câteva zile în fiecare iarnă. Alpii sunt la o oră cu trenul, iar cultura schiatului și a drumețiilor de weekend face parte din viața orașului.

Limba: italiana și puțină piemonteză

Italiana este limba oficială și limba de lucru pentru tot ce ține de instituții. Dialectul local - piemontezul - mai este vorbit de generațiile mai în vârstă și în unele cartiere, mai ales printre bătrâni și în tavernele tradiționale din Vanchiglia sau Borgo Po, dar nu îți va trebui pentru viața de zi cu zi. Cunoașterea limbii engleze este moderată - mai bună decât media italiană datorită universităților și companiilor internaționale din tehnologie și industria auto, dar mai slabă decât în Milano sau Florența. Un nivel de bază de italiană îți face contratto-ul mai ușor de citit și conversația cu padrone di casa mult mai simplă; proprietarii mai în vârstă adesea nu vorbesc deloc engleză.

Închirierea unei camere: cum funcționează

Piața închirierilor din Torino este mai accesibilă decât cea din Milano, Roma sau Bologna, dar mai strânsă decât acum un deceniu. Cererea studenților de la Politecnico și de la Università degli Studi, plus revenirea treptată a profesioniștilor din Milano și din sud, a restrâns oferta, mai ales în centrul și în cartierele pre-colinare. Contractul standard pentru închirierea pe termen lung, de către cei care nu sunt studenți, este contratto di locazione în forma cunoscută drept 4+4 - patru ani, reînnoit automat pentru încă patru dacă niciuna dintre părți nu notifică încetarea cu șase luni înainte. Pentru studenți există contratto transitorio per studenti universitari, un contract mai scurt (între șase și treizeci și șase de luni), standardul pentru chiriașii universitari. Camerele din apartamentele împărțite (appartamenti in coabitazione sau case condivise) sunt adesea închiriate printr-un contratto di locazione transitorio de unu sau doi ani.

Cauzione (depozitul) este reglementat prin lege: cel mult trei luni de chirie, restituibile la sfârșitul contractului, minus deducerile pentru daune. Un proprietar care cere mai mult de trei luni încalcă legea; în practică, unii proprietari încă o cer, iar tu ar trebui să refuzi sau să negociezi. Depozitul trebuie păstrat de proprietar și restituit cu dobândă la sfârșitul contractului, deși în practică dobânda este rareori plătită.

Atenție la diferența dintre canone (chiria propriu-zisă) și spese condominiali (cheltuielile clădirii - curățenia androne-ului, întreținerea liftului, onorariile administratorului), care se adaugă peste chirie. Unele anunțuri includ aceste cheltuieli, altele nu. Încălzirea în Torino este de obicei centralizată (riscaldamento centralizzato) și se plătește prin spese condominiali în perioada oficială de încălzire (de la mijlocul lui octombrie până la mijlocul lui aprilie), așa că verifică dacă chiria afișată este spese incluse sau nu.

Codice fiscale și residenza

Nu poți face nimic în Italia fără codice fiscale - codul fiscal și de asigurări sociale italian, un cod de șaisprezece caractere generat din numele, data nașterii și locul nașterii tale. Ai nevoie de el pentru contratto, pentru deschiderea unui cont bancar, pentru tessera sanitaria (cardul de sănătate), pentru semnarea unui contract de telefonie. Cetățenii UE îl pot obține gratuit la orice birou al Agenzia delle Entrate, cu pașaport sau carte de identitate. Cetățenii non-UE au nevoie de viză și pașaport. Procesarea se face în aceeași zi, la ghișeu.

Residenza (înregistrarea oficială a domiciliului la Anagrafe-ul orașului) este al doilea pas obligatoriu. Te duci la Anagrafe-ul circoscripției tale (Torino are opt) cu contratto di locazione, cu cartea de identitate și cu codice fiscale și îți declari noua adresă. Un vigile urbano (polițist local) ar trebui să vină să verifice în cel mult patruzeci și cinci de zile că locuiești efectiv acolo - vizita este adesea formală, dar trebuie să fii pregătit. Odată cu residenza, obții acces la tessera sanitaria prin autoritatea sanitară regională, te poți înregistra la un medico di base (medic de familie) și devii contribuabil în Torino pentru taxele locale (TARI și IMU, dacă ești proprietar).

Italia: ce se schimbă dacă ești cetățean UE sau non-UE

Dacă ai pașaport european, poți locui și lucra în Italia fără permis deședere. În termen de nouăzeci de zile înregistrezi codice fiscale, semnezi un contract de închiriere, înregistrezi residenza, te înscrii la tessera sanitaria și devii rezident deplin. Cetățenii UE care stau mai mult de trei luni ar trebui să solicite attestato di iscrizione anagrafica per cittadini UE la Anagrafe.

Dacă ești din afara UE, ai nevoie de o viză de lungă ședere (visto) emisă de un consulat italian înainte de sosire, apoi, în termen de opt zile lucrătoare de la sosire, depui cererea pentru permesso di soggiorno la Questura (principala Questura din Torino se află în corso Vinzaglio). Categoriile obișnuite: muncă (lavoro subordinato, cu sponsorizare din partea angajatorului în cadrul sistemului de cote decreto flussi, sau lavoro autonomo), studii (motivi di studio - cea mai simplă cale pentru universitățile europene), reîntregirea familiei (ricongiungimento familiare), reședință electivă (residenza elettiva - pentru cei cu venituri pasive).

Birocrația italiană este încărcată de hârtii și lentă. Documentele se cer adesea în original plus copie; programările la Questura pot dura luni de zile. Planifică din timp reînnoirile și nu conta niciodată pe o procesare rapidă.

Sănătatea: SSN Piemonte

Sistemul național de sănătate al Italiei (Servizio Sanitario Nazionale, SSN) funcționează la nivel regional. În Piemonte, serviciul este asigurat prin rețeaua regională ASL (Azienda Sanitaria Locale) - Torino este acoperit de ASL Città di Torino, care gestionează sistemul medicilor de familie, clinicile de specialitate și majoritatea spitalelor. Înregistrarea este automată odată ce ai residenza și codice fiscale: te duci la biroul ASL local, alegi un medico di base din lista medicilor care acceptă pacienți noi în circoscripția ta și primești tessera sanitaria prin poștă, în câteva săptămâni.

Sistemul acoperă consultațiile la medicul de familie (gratuite), programările la specialiști (cu o mică contribuție, de obicei 20-40 € pe consultație), majoritatea rețetelor (cu ticket), internările în spital (gratuite), îngrijirea maternală și sănătatea mintală. Timpii de așteptare pentru specialiști, în cazuri care nu sunt urgente, sunt reali în Torino - luni de zile pentru unele proceduri - dar urgențele funcționează bine. Principalele spitale publice sunt Molinette (cel mai mare din Piemonte), Mauriziano, Maria Vittoria și San Giovanni Bosco. Asigurarea privată de sănătate, oferită de angajatori, este frecventă pentru acces mai rapid la specialiști.

Studenții UE folosesc EHIC în primele luni. Studenții non-UE trebuie să dețină o asigurare privată de sănătate (sau să se înscrie voluntar în SSN, contra unei taxe anuale mici).

Transportul: GTT, Metro 1, tramvaie și autobuze

Transportul public din Torino este operat de GTT (Gruppo Torinese Trasporti). Coloana vertebrală este Metro 1, o singură linie de metrou automat, fără conducător, care leagă Fermi, în suburbia vestică Collegno, de centrul orașului - XVIII Dicembre, Porta Susa (gara pentru trenurile de mmare viteză), Porta Nuova (gara istorică principală), Marconi, Carducci-Molinette - trecând pe lângă Lingotto, fostul complex industrial FIAT, și ajungând la terminalul său sudic, Bengasi (extinderea Lingotto-Bengasi a fost deschisă în 2021). Metro 1 este rapid, frecvent și curat.

Rețeaua de tramvaie este printre cele mai extinse din Italia. Tramvaiul istoric 4 traversează orașul de la nord la sud, din Falchera, prin Porta Palazzo, Porta Nuova, până la Mirafiori, și este axa pe care majoritatea nou-veniților o învață prima. Alte linii (3, 9, 13, 15, 16) acoperă restul grilei centrale; tramvaiul este adesea mai lent decât metroul, dar ajunge peste tot. Rețeaua de autobuze umple golurile. Serviciul de noapte este redus.

Tarifele sunt integrate. Un bilet valabil 100 de minute (City 100) costă în jur de 1,90 € (circa 2 € în varianta de hârtie) și este valabil pe metrou, tramvai și autobuz. Abonamentul lunar (abbonamento mensile urbano) costă în jur de 38 € pentru adulți; abonamentul anual, în jur de 310 €. Studenții de la Politecnico și de la Università degli Studi plătesc tarife reduse. Biletele se cumpără de la tabacchi, din automatele de bilete sau din aplicația GTT.

Rețeaua de biciclete se îmbunătățește, dar grila Torinului este încă dominată de mașini, iar ceața și frigul de iarnă limitează utilizarea. Câmpia plană face pedalatul efectiv ușor. ToBike este sistemul de biciclete partajate cu stații fixe. Aeroportul Caselle poate fi atins cu linia de tren suburban SFMA (Torino-Ceres), care ajunge în gările centrale în aproximativ treizeci de minute, sau cu autobuzul spre aeroport.

Muncă și studii

Economia Torinului s-a îndepărtat de dominația industriei auto - Stellantis (fuziunea FIAT-Chrysler-Peugeot) are încă operațiuni importante la Mirafiori și Grugliasco, dar clusterul s-a diversificat în aerospațial (Thales Alenia, Leonardo, Avio Aero în apropiata Rivalta), design auto (Pininfarina, Italdesign, moștenirea Bertone), alimentație și băuturi (sediul Lavazza din Nuvola din Aurora, Caffarel, Streglio, Venchi) și un cluster tehnologic și de startup-uri în creștere, în jurul Politecnico și al spațiilor Talent Garden. Tranziția a fost inegală - concedierile și reducerile de personal din fabrici din ultimele două decenii au lăsat cicatrici vizibile în Mirafiori și în periferia sudică -, dar povestea revenirii, legată de universități și de economia culturală, este reală.

Cele două universități principale sunt Politecnico di Torino (una dintre cele mai importante școli de inginerie și arhitectură din Italia, cu circa 38.000 de studenți în cittadella politecnica din Cit Turin) și Università degli Studi di Torino (o universitate mare, tradițională, cu circa 80.000 de studenți în domeniile umanist, științe, medicină, drept și economie, cu campusuri în Centro, San Salvario și la Molinette pentru medicină). Ambele atrag populații mari de studenți internaționali. Taxa de școlarizare pentru cetățenii UE este de circa 2.800 € pe an la Politecnico, ajustată în funcție de venit (ISEE); cetățenii non-UE plătesc sume similare, dar fără reducerea ISEE.

Viața de zi cu zi: aperitivo, bicerin, ciocolată

Torino este orașul în care a fost inventat vermutul modern (Antonio Benedetto Carpano, 1786) și casa ritualului aperitivo, care a crescut din acesta - băutura de după-amiaza târziu (vermut, Punt e Mes, specialitatea locală, sau un Americano), servită cu mâncare gratuită la bar, care a evoluat în cultura bogatului buffet al aperitivi-lor rinforzati de astăzi. Între șase și opt seara, cafenelele din piazza Vittorio, San Salvario, Quadrilatero Romano și Vanchiglia se umplu de oameni care beau și mănâncă înainte de cină.

Torino este, de asemenea, capitala ciocolatei din Italia. Gianduiotto (dulceața mică, triunghiulară, din ciocolată și alune de pădure) a fost inventat aici în 1865, bicerin-ul (băutura stratificată din cafea, ciocolată și frișcă) este o instituție din Torino, servită la Al Bicerin, vizavi de Santuario della Consolata, din 1763, iar cioccolateriile istorice (Peyrano, Streglio, Guido Gobino, Caffarel) sunt ancore ale scenei gastronomice locale. Slow Food, mișcarea internațională fondată de Carlo Petrini în apropiata Bra, își are inima culturală și gastronomică la Torino; evenimentele bienale Salone del Gusto și Terra Madre atrag mii de participanți.

Programul magazinelor respectă tradiția italiană. Majoritatea magazinelor independente se închid la prânz (aproximativ între 13:00 și 15:30) și rămân deschise până la 19:30. Supermarketurile (Esselunga, Carrefour, Coop, Lidl) funcționează non-stop de dimineața până la 20:00 sau 21:00. Închiderea duminicii este regula pentru magazinele care nu vând produse esențiale, deși străzile pietonale centrale și mall-ul Lingotto rămân deschise. Restaurantele servesc prânzul între 12:30 și 14:30 și cina între 19:30 și 22:30; barurile stau deschise mai târziu, iar viața de noapte de pe malul Murazzi și din San Salvario durează până la două sau trei dimineața.

Apropierea de Alpi modelează cultura weekendului. Sestriere și Bardonecchia (locuri ale Jocurilor Olimpice de iarnă) sunt la o oră cu mașina; Val di Susa și Valli di Lanzo oferă drumeții de vară; Superga și Parco della Maddalena de pe dealuri oferă orașului o margine verde în est, care surprinde nou-veniții.

Cartierele (quartieri)

Torino este împărțit în opt circoscrizioni (districte administrative), dar, la nivel local, contează quartiere-ul - cartierul denumit, dintre care există zeci. Grila centrală, malul dealurilor de dincolo de Po, coroana industrială din nord și axa Lingotto din sud au fiecare identități distincte.

Există Aurora, cu straturile sale suprapuse, la marginea nordică a centrului; nucleul regal al Centro; Valdocco, cu caracter religios și rezidențial; San Donato, industrial-rezidențial; centro storico di Torino, centrul istoric monumental; piața multietnică Porta Palazzo; Vanchiglia, bohemul artelor și al vieții de noapte; Campidoglio, cartierul clasei muncitoare din vest; San Salvario, cosmopolitul studenților și al aperitivo-ului; elegantul Cit Turin, în stil Liberty; Borgo Po, burghezul de pe malul râului; buzunarul rezidențial Borgo Vanchiglia; periferia post-industrială Lucento; Borgo Dora, cu piețele și târgul de vechituri Balon; și Madonna di Campagna, rezidențialul din nord.

Ghidurile de cartier de mai jos intră în detaliu: cine locuiește acolo, cum arată zilele, cum arată serile, cum deservesc metroul și tramvaiele zona și când ai putea prefera să alegi altceva.